Interrail: Kandersteg - Geneva - Paris - Marsilia - Barcelona

Un gand post scriptum dupa sezonul de vara la Kandersteg. Am ramas inca 2 zile dupa inchierea sezonului si am urcat pe Balmhorn, un hike pe care il planuiam de o luna. Vremea a fost superba, piesajele de nedescris, iar pe langa astea am avut si norocul sa urc cu doi oameni pe care i-am cunoscut aici si ii admir foarte mult. Apoi am plecat intr-o scurta excursie interrail prin Franta si Spania cu alti doi prieteni. Randurile de mai jos le-am scris intr-o dupa-masa, in Paris.

Daca as putea sa scriu fericirea adevarata in cuvinte, as scrie-o – sau cel putin as descrie-o. Tot ce imi ramane insa este sa corectez citatul “Fericirea adevarata nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.” In cautarea ei merita sa alergi si sa cateri munti, pana chiar si sa muti muntii din loc, dar facand toate astea, sunt sigura ca la un moment dat vei clipi si vei ramane inmarmurit constatand ca esti fericit. Sau mai degraba brusc devii constient ca esti fericit. Intr-adevar, frumusetea se afla in ochii celor ce privesc, si odata ce inveti sa ai frumusetea aceasta in tine si sa o reflexi in jurul tau, vei fi inconjurat de frumusete.

Se spune ca este simplu sa fi fericit, dar este greu sa fi simplu. Inconjurata de luminile Parisului devin din ce in ce mai constienta unde ma aflu si nu mai incerc sa strang in maini clipa de ieri, ci doar sa o inspir adanc in suflet si in cuget pe cea de acum, pana ce se intipareste in fiecare fibra a mea. Pentru ca, cand pot fi mai simpla decat atunci cand sunt constienta de ce am in prezent si imi dau voie sa fiu fericita? Clipele si locurile inca ma strabat si le las sa ma strabata fericite, pentru ca stiu ca lunile ce au trecut nu au devenit doar amintiri, ci au devenit parte din mine. Si astfel, poate ca, incet incep sa devin eu schimbarea pe care vreau sa o vad in lume.

Chiar daca in jurul meu se inalta blocuri si cladiri, nu mai vad zidurile – acele ziduri care sunt acolo sa ne ajute sa demonstram cat de mult ne dorim ceva cu adevarat. Pentru ziua de azi le-am daramat pe toate si nu am inaintea ochilor decat peisaje vaste de ceruri cu nori, de copaci si cladiri frumoase, de strazi ce pulseaza a cultura.

M-am plimbat prin Notre Dame du Paris astazi si am simtit ca intr-o zi voi fi si eu vinovata de o arhitectura atat de frumoasa spre care sa se inalte zilnic sute de priviri.