Stiu ca nu am mai scris demult. Cel putin nu cuvinte pe o foaie de hartie. Am scris amintiri in schimb.
Astazi (16.08) este o zi innorata - ploaia s-a oprit dar noriiinca leviteaza usor amenintatori deasupra noastra. De undeva, dinspre Jegertosse se coboara o ceata densa peste padure.
Pentru ca nu stiu daca aceasta va fi ultima mea postare, am sa incerc sa rezum aici cateva ganduri si sentimente. KISC-ul m-a invatat, sau m-a lasat sa invat ca se poate si altfel. M-a invatat sa indraznesc sa visez si apoi sa indraznesc sa lupt pentru realizarea acelui vis. Mi-a reamintit ce ma face cu adevarat fericita. Stiam si inainte ce vreau, dar acum, in plus, stiu si de ce am nevoie. Nu cred ca am fost niciodata cu adevarat ambitioasa, poate pentru ca prea des ma pierdeam in ganduri de detalii si motive, si nu in actiuni.
`Never settle`- si in momentul de fata cea mai potrivita traducere mi se pare intro-ul piesei `Calul din Marlboro`- `Fericirea adevarat nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.`Nu am gasit raspunsul la intrebarea daca putem fi fericiti cu adevarat, dar stiu ca merita sa alergi, sau sa pasesti in cautarea ei - si acesta este probabil singurul meu plan pe care il am in momentul de fata.
De asemenea, nu stiu daca am devenit un om mai bun, mai frumos. Stiu ca am gasit aici ceea ce cautam - motivul care mi-a indreptat pasii spre acest satuc pierdut in alpi...
Cand scriu acese randuri, raul Kander se rostogoleste la picioarele mele. Si nu am ganduri mai mari de impartasit, desi ganduri sunt destule incat sa ma tina treaz ore din noapte.
Ieri am sarbatorit Craciunul. Am facut curatenie in cabana si am impodobit- in timp ce ascultam colinde. Putina zapada in plus si cateva grade bune in minus, si ar fi parut real. Seara, am avut o cina festiva la un restaurant, cu decoratii, mancare buna, vin fiert. iar apoi a venit Mos Craciun sa ne imparta cadourile care le pregatisem anterior unii pentru ceilalti.
A fost o seara, printre altele, plina de zambete, de rasete, de discutii.
PS: O updatare pentru redactarea mea pe blog - astazi este o vreme superba. Deseara, dupa cina, am sa pornesc in hike spre Bunderspitz unde vom campa, iar maine ne vom trezi devreme sa vedem un rasarit la 2546m altitutdine, dupa o noapte linistita, curata si plina de stele. Timpul se scurge incerdibil iar zilele mele libere se imputineaza. Am planificate un hike lung iar apoi un Snow and Ice Combo, care ma va pregati pentru un hike final pe Balmhorn, cel mai inalt varf din zona.
Dacă reușești să ajungi pe Balmhorn te foarte felicit. Și eu am vrut, dar nu am reușit. Era și perioada nasoală - primăvara e risc mare de avalanșe, dar nu cred că aș fi avut nici condiția fizică să ajung până sus. Abia aștept poza din vârf! :)
RăspundețiȘtergere