Alaturi de steagurile care flutura pe fatada cabanelor centrului scout international Kandersteg se afla si un banner - "Live the dream!"
Centrul a fost infiintat in 1923 de Baden Powell, cu scopul de a crea o jamboree permanenta, cu scopul de a ajuta cercetasii din toata lumea sa traiasca visul unei vieti frumoase de cercetas. De peste 90 de ani, lideri din toata lumea au voluntariat in acest centru, pastrand viu visul lui Baden Powell, si dupa parerea mea, visul oricarui cercetas. Poate suna formal, dar asta simt eu acum - I am living the dream!
Din momentul in care am coborat din tren in acest sat ratacit in alpii elevtieni, m-am simtit acasa. Este o alta lume aici, pe care nu stiu daca am sa reusesc vreodata sa o descriu in cuvinte sau imagini, celor carora nu au trait experienta asta. Este mai mult decat un camp de 3 luni - mult mai mult. Este o lume pierduta in mijlocul unor munti superbi cu creste ninse, in mijlocul unor oameni plini de viata, si insufletire, in mijlocul unor oameni adunati laolalta din toate colturile lumii pentru a ajuta alti oameni, o lume pierdute printre activitati care te fac sa te simti viu. Si cu asta poate nu am cuprins totul, pentru ca in fiecare din cele 10 zile de cand am ajuns aici am fost cu adevarat fericita si in fiecare zi am invatat si am trait, si in fiecare zi am avut satisfactia de a creste cate putin, de a ajuta cate putin lumea in care traiesc.
Scopurile pentru care am venit aici au inceput sa fie deja atinse si au fost urmate de multe readuceri aminte - a ce inseamna fericirea adevarata, a ce inseamna sa nu traiesti doar pentru tine, a ce inseamna o forma frumoasa de viata. Si singurele mele temeri acum, sunt ca timpul se va scurge prea repede, sau ca il voi lasa eu sa se scurga prea repede; si ca la un moment voi uita ca sederea mea aici nu este un drept, ci un privilegiu. Mi-am adus aminte cat de fericit poti fi cu lucrurile simple care te inconjoara. Si mi-am reamintit ca sta in puterea noastra sa ne indeplinim visurile. In momentul de fata nu stiu incotro ma vor purta pasii, si sincer, astazi nici nu imi pasa...
Trecand la lucruri administrative, staff-ul de la KISC se numeste Pinkies (culoarea uniformelor noastre) si este compus din long term staff (aprox 20), short term staff (in sezonul de vara, aprox 30) si helpers sau high season staff (numarul lor difera de la sezon la sezon). In primele 2 saptamani am avut toti STS trainiguri 9-10h pe zi - trainiguri mai mult decat introductive in fiecare din cele 3 departamente (program, campsite, chalet services). As putea sa umplu pagini cu cele mai frumoase activitati din aceste zile, dar am sa incerc sa ma rezum la cateva momente: 3 hike-uri (dintre care unul pe ghetar, iar altul cu dormit peste noapte la o cabanuta din munti), rafting, catarat, condus (si asta pentru ca am condus pentru prima data in viata mea!), D-day (o zi plina de provocari si rasete), focuri de tabara, bai in piscina in toiul ploilor, curcubee duble, intalniri cu marmote si capre negre, frumoase zile cu ploaie, un cer plin de stele, contrastul muntilor verzi pe fundalul unui cer senin, albastru, lacuri intinse printre munti, jocuri, batai cu zapada, coborari prin nori...
Maine avem 'absolvirea' din training si vom deveni si noi Pinkies/Shorties si vom fi repartizati pe departamentele unde vom lucra de acum in continuare in marea majoritate a timpului. Stiu ca am ajuns doar de cateva zile, dar am impresia ca a trecut mult mai mult. Si stiu ca va fi cea mai frumoasa vara de pana acum. Si toate asteptarile mari pe care le aveam, mi-au fost depasite cu mult mai mult.
Are locul acesta un farmec aparte, o calitate sa atraga oamenii care au fost aici, din nou si din nou. Ce bine ca Viena este aproape de Elvetia! Si ce bine ca mai pot fi copil!
In final, am sa incerc sa updatez cat pot de des blogul cu activitati si poze. Cu siguranta nu voi putea tine pasul, dar sper sa reusesc sa molipsesc macar cativa oameni cu putina bucurie de viata, si poate cu dorinta de a veni aici. Deoarece, ca si cercetasi - we are really living the dream! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu